M-am născut în Țara Românească, pământ binecuvântat, unde am învățat de mic ce înseamnă iubirea de neam, de casă și de rădăcini. După căderea zidului comunist, drumul vieții m-a dus departe, dar sufletul meu a rămas mereu acasă. Oriunde am pășit, dorul m-a însoțit, arzând ca o flacără nestinsă. Am plecat împovărat de nedreptăți, dar purtând în inimă un patriotism puternic și dorința neclintită de dreptate.
În căutările mele, chipul lui Vlad Țepeș mi-a fost adesea sprijin și lumină. În el vedeam nevoia de adevăr, puterea de a lupta și curajul de a înfrunta întunericul. Însă îl simțeam și ca pe un om singur, rănit de trădări, dar plin de dragoste pentru țara lui.
Anii au trecut, iar într-o zi, la Berlin, într-o bibliotecă tăcută, am găsit o carte care mi-a schimbat viața: „Singurătatea lui Vlad Țepeș”. Am deschis paginile și am simțit cum inima mea tresaltă. În cuvintele Ilenei Toma am descoperit nu doar un domnitor, ci un suflet omenesc, vulnerabil și puternic deopotrivă. Atunci am știut că nu întâmplător destinul m-a adus în fața acelei cărți.
Am cunoscut-o pe autoare, iar dânsa mi-a încredințat cea mai frumoasă misiune: să fiu mesagerul ei, să duc mai departe dragostea și adevărul despre Vlad Țepeș. Am primit acest dar nu ca pe o mândrie, ci ca pe o chemare a inimii.
Nu caut slavă, nici laudă. Tot ce îmi doresc este ca prin această carte să se nască mai multă dragoste și înțelegere între oameni. Să ne privim istoria cu ochi curați, să vedem nu doar sabia și asprimea, ci și sufletul care a iubit și a suferit.
Pentru mine, totul se rezumă la un singur lucru: iubirea. Iubirea de țară, iubirea de adevăr, iubirea de oameni. Aceasta este flacăra pe care vreau să o aprind în inimile celor care vor descoperi „Singurătatea lui Vlad Țepeș”.